„Adevărul”: Este adevărat că
muzica ne poate face să simţim mai puţin durerea?
Ioan Bradu Iamandescu: Muzica joacă un rol
mult mai important decât am putea crede. În Antichitate se mergea chiar până la
folosirea flautului în dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta,
muzica şi-a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. De
exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidenţiat într-un
mod spectaculos la femeile care făceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat
numai muzică au simţit mai puţin durerea decât cele care au luat calmante.
Muzica se utilizează foarte mult în ginecologie, acum şi în chirurgie.
Aţi studiat efectele muzicii
asupra organismului şi aţi scris un tratat de muzicoterapie în acest sens.
Am scris primul tratat de muzicoterapie receptivă, iar peste o
săptămână-două va apărea o nouă ediţie a acestui tratat, care a fost
îmbunătăţit prin contribuţia a nouă personalităţi din domeniul muzicoterapiei
internaţionale. Aceste personalităţi m-au ajutat să lărgesc cadrul acestei
abordări şi să încerc să introduc muzicoterapia la noi în ţară ca specialitate
muzicală, lucru care este pe cale să se realizeze şi cu ajutorul cadrelor
didactice de la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi al mai multor
psihologi. Numai că este un domeniu foarte pretenţios, care cere cel puţin trei
ani de formare şi acum este o tatonare în această direcţie. Cartea despre care
vă vorbesc se adresează în primul rând melomanilor.
Este eficientă orice melodie
care ne place sau gusturile se discută?
Orice muzică este eficientă, în mod sigur, dar s-a dovedit că
piesele din repertoriul clasic şi romantic activează cel mai mult creierul.
Chiar dacă există aşa-numita muzică preferată (unul vrea romanţe, unul vrea
rock), există tomografia cu emisie de pozitroni care arată cum muzica lui
Mozart activează 99%-100% din scoarţa cerebrală. Şi, în general, muzica
simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, spre deosebire
de muzica uşoară sau tangoul, de exemplu, care activează creierul în proporţie
de 50%. Mai mult, nicio muzică nu poate depăşi pragul pe care îl atinge muzica
barocă, de exemplu, ale cărei unde sonore au frecvenţe care se înscriu în zona
de activare optimă a activităţii cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă,
neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 şi 12 cicli pe secundă,
ceea ce se întâmplă numai în cazul geniilor! Numai că geniile îl au permanent,
în vreme ce omul care ascultă muzică îl are doar cât ascultă muzica, dar este
suficient, pentru că îmbunătăţeşte memoria.
Înseamnă că ar trebui să
ascultăm muzică în timp ce învăţăm?
Da, muzică în stil baroc în special, adică Bach, Telemann,
Handel. O doctorandă a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit că persoanele
care învaţă folosind acest fundal sonor obţin performanţe cu 40% mai mari la
testele de memorie. Poate că mai târziu se va putea ca în sălile de clasă să se
pună muzică în surdină ca fundal sonor, care să nu distragă atenţia, dar care
să favorizeze memoria.
În afară de stimularea
memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Şi ce tipuri de muzică clasică sunt
cele mai indicate?
Muzica barocă are efecte foarte bune, slavă Domnului, şi pentru
relaxare, şi pentru terapie, dar aici, sigur, îi putem include şi pe Mozart, pe
Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare şi la muzica
preferată. În studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar şi
muzică populară gen „Uhăi, bade”. Şi aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus
şi muzică clasică şi aceasta a avut mai mult succes! Ştiu acest lucru pentru că
am avut un aparat care te ciupea şi provoca durere, iar intensitatea senzaţiei
era înregistrată, aparatul spunea cât te doare. Eu vă pot spune că am avut Zona
Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut că am otită. Am ascultat
la căşti „Amurgul zeilor” de Wagner – şase ore, de la ora două la opt
dimineaţa. Mă mai durea foarte puţin când am ajuns la medicul ORL-ist.
În altă ordine de idei, o cercetare recentă a colectivului
nostru a demonstrat o scădere considerabilă a glicemiei pe fondul audiţiei
muzicii clasice. Toate aceste cercetări nu au alt rol decât să convingă marele
public, dar şi lumea medicală, de valoarea muzicoterapiei şi să pregătească
atmosfera în ţara noastră pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate
complexă, pe care trebuie să o practice fie un muzicolog cu pregătire de
psihologie, fie un psiholog cu educaţie medicală, fie un medic care să aibă o
cultură muzicală deosebită şi noţiuni de psihologie.
Se spune că plantele cresc mai
bine, că văcuţele dau mai mult lapte pe muzică de Mozart. Este adevărat?
Da. Şi nu numai Mozart, muzică clasică, muzică armonioasă. Pe de
altă parte, ascultând un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au
ofilit.
Postări
