Cele mai bune filme din 2013. Topul criticilor romani

Inside Llewyn Davis, al fraţilor Coen, Heli, Amour,  La vie d’ Adèle, Spring Breakers şi noul film al lui Corneliu Porumboiu sunt câteva dintre titlurile care se regăsesc în topurile personale ale criticilor şi jurnaliştilor români pe care Filmreporter.ro le reuneşte pentru al patrulea an. Lista cronicarilor care ne-au oferit clasamentele lor pe anul 2013 va fi actualizată în zilele următoare.

Ierarhiile au fost întocmite de fiecare critic după propriile criterii.

Andrei Gorzo („Dilema Veche”)

Notă: Am ales exclusiv dintre filmele proiectate în cinematografe româneşti de-a lungul anului 2013 (chiar dacă unele sunt – după anul premierei internaţionale – filme din 2012 sau chiar din 2011), eliminându-le, însă, pe acelea care au beneficiat doar de câte o proiecţie sau două, în cadrul unor festivaluri sau evenimente speciale.

1. Calul din Torino / A torinói ló (Ungaria-Franţa-Germania-Elveţia, 2011), de Béla Tarr.
2. Înainte de miezul nopţii / Before Midnight (SUA, 2013), de Richard Linklater.
3. Inside Llewyn Davis (SUA, 2013), de Joel & Ethan Coen.
4. Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism (România, 2013), de Corneliu Porumboiu.
5. Heli (Mexic-Franţa-Germania-Olanda, 2013), de Amat Escalante.
6. Gravity (SUA, 2013), de Alfonso Cuarón.
7. Zero Dark Thirty (SUA, 2012), de Kathryn Bigelow.
8. Nu / No (Chile-Franţa-Mexic, 2012), de Pablo Larraín.
9. Vacanţa de primăvară / Spring Breakers (SUA, 2013), de Harmony Korine.

10. Propunerea mea pentru locul 10 este un montaj cu cele mai bune părţi din Django Unchained (SUA, 2012, de Quentin Tarantino) şi The Grandmaster / Yi dai zong shi (China, 2013, de Wong Kar-wai), plus o secvenţă din Eu şi tu / Io e te (Italia, 2012, de Bernardo Bertolucci) – cea cu el şi ea dansând, strâns îmbrăţişaţi, pe cântecul (lui David Bowie) Ragazzo solo, ragazza sola.

Menţiuni: Amour (Franţa-Germania-Austria, 2012, de Michael Haneke), Passion (Germania-Franţa, 2012, de Brian De Palma), Rocker (România, 2013, de Marian Crişan), Poziţia copilului (România, 2013, de Călin Peter Netzer), Adèle: Capitolele 1 şi 2 / La vie d’ Adèle (Franţa, 2013), de Abdellatif Kechiche.

Aceeaşi listă, dar comentată, a apărut în revista Dilema veche.

Dana Duma („Film”, „Contemporanul”) 

Fără ierarhizare, 10 titluri de filme văzute în România, în repertoriul obişnuit sau programate în festivaluri

1. Zero Dark Thirty (2012, Kathryn Bigelow)
2. Blue Jasmine (2013, Woody Allen)
3. Nu (2012,Pablo Larrain)
4. Gravity (2013, Alfonso Cuaron)
5. Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism (2013, Corneliu Porumboiu)
6. A Touch of Sin (2013, Jia Zhang-ke)
7. The Congress (2013, Ari Folman)
8. Inside Llewyn Davis (2013, Joel&Ethan Coen)
9. The Wolf of Wall Street (2013, Martin Scorsese)
10. The Zero Theorem (2013, Terry Gilliam)

Magda Mihăilescu

1. La grande bellezza (Paolo Sorrentino)
2. Inside Llewyn Davis (Joel şi Ethan Coen)
3. Blue Jasmine (Woody Allen)
4. Gravity (Alfonso Cuaron)
5. Nebraska (Alexander Payne)
6. Philomena (Stephen Frears)
7. The Wolf of Wall Street (Martin Scorsese)
8. Pozitia copilului (Călin Netzer)
9. La jaula de oro/ Golden Cage (Diego Quemada Diez)
10. 12 Years a Slave (Steve McQueen)

Iulia Blaga (Hotnews.ro)

Nu pot face un clasament. Mi-au plăcut, din ce am văzut în sălile din România şi la festivalurile de la Cannes sau Berlin, următoarele – cu filmul fraţilor Coen pe locul întâi, în orice situaţie:

Inside Llewyn Davis, de Joel şi Ethan Coen
All Is Lost, de J.C. Chandor
Jimmy P. (Psychotherapy of a Plains Indian), de Arnaud Desplechin
Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism, de Corneliu Porumboiu
Poziţia copilului, de Călin Peter Netzer
Prince Avalanche, de David Gordon Green
Beasts of the Southern Wild / Tărâmul visurilor, de Benh Zeitlin
In the Fog/ În ceaţă, de Serghei Loznitsa
No / Nu, de Pablo Larrain
Epizoda u zivotu beraca zeljeza/ Un episod din viaţa unui culegător de fier vechi, de Danis Tanovic

Pe Hotnews am făcut un fel de retrospectivă/clasament. Aş mai putea adăuga, daca m-ar întreba cineva ce iau cu mine (pardon de expresie) din filmele anului 2013: primele 10 minute din Gravity; prima jumatate din Câinele japonez (deci, probabil, doar câinele); nu doar pisica – ci intreg filmul fraţilor Coen; subversivitatea lui Spring Breakers; calmul lui Redford din All Is Lost; fragilitatea masivă a lui Benicio Del Toro din Jimmy P.; versatilitatea controlată a Luminitei Gheorghiu din Poziţia copilului; ideea „în trend” că te poţi descurca singur chiar dacă tot universul spune nu, precum şi ideea – tot în trend – că, indiferent unde ai fi, te îndrepţi spre un acasă care e în tine; faptul că mai sunt filme care să te facă să nu vrei să te laşi încă de meserie etc. etc.

Irina Trocan („Film Menu”)

Am făcut două top-uri: pentru primul m-am limitat la filmele care au rulat în 2013 în sălile româneşti, iar pentru celălalt am luat în calcul (ce-am văzut din) filmele din circuitul internaţional (le-am pus pe listă chiar dacă au avut premiera la vreun festival încă din 2012, dar abia anul următor au început să fie discutate şi promovate după merit).

Filmelor româneşti din 2013 nu le-am făcut un clasament separat, dar mi-au venit în minte repede: un film care are meritul de a fi intransigent (Când se lasă seara peste Bucureşti sau metabolism, de Corneliu Porumboiu), un debut în lungmetraj promiţător (Câinele japonez, de Tudor Jurgiu), un film care reintroduce în cinemaul mainstream câteva mărci stilistice ale Noului Cinema Românesc (Poziţia copilului, de Călin Netzer), altul care se joacă cu cadrul lung pentru efecte comice (Domestic, de Adrian Sitaru) şi un scurtmetraj care se avântă pe căi încă neexplorate în filmele româneşti despre societatea & spiritualitatea din ziua de azi (O umbră de nor, de Radu Jude). În alţi ani a fost mai bine, dar se putea şi (mult) mai rău.

Top 10 filme distribuite în România

Inside Llewyn Davis (Joel & Ethan Coen)
No (Pablo Larraín)
Hannah Arendt (Margarethe von Trotta)
Before Midnight (Richard Linklater)
Zero Dark Thirty (Kathryn Bigelow)
Blue Jasmine (Woody Allen)
The Bling Ring (Sofia Coppola)
Stoker (Park Chan-wook)
The Grandmaster (Wong Kar-Wai)
The Hunger Games: Catching Fire (Francis Lawrence)

Nu le-am numerotat pentru că nu cred că există o ierarhie clară între ele, deşi sunt destul de sigură că primele 5 sunt mai bune decât ultimele 5.

Top 10 filme nedistribuite

The Act of Killing (Joshua Oppenheimer)
Après mai (Olivier Assayas)
Jimmy P. (Psychoterapy of a Plains Indian) (Arnaud Despleschin)
Drug War (Johnnie To)
Nobody’s Daughter Haewon (Hong Sang-Soo)
Neighboring Sounds (Kleber Mendonça Filho)
Computer Chess (Andrew Bujalski)
Museum Hours (Jem Cohen)
Room 237 (Rodney Ascher)
A Última Vez Que Vi Macau (João Pedro Rodrigues & João Rui Guerra da Mata)

Nici aici nu cred că există o ierarhie, dar le-am sortat (intuitiv şi foarte discutabil) după cât de uşor se poate vedea de ce sunt bune. După mine, fiecare dintre filmele astea zece merită să rămână un reper pentru genul lui de cinema.

Lipsesc din clasament, evident, multe filme recente pe care n-am apucat să le văd, deşi am tot auzit că sunt ambiţioase şi realizate. Sper să le văd, să descopăr că sunt bune, să fie distribuite în lunile următoare în cinematografele româneşti şi să le pot vota pentru topul din 2014. Chiar daca unele topuri realizate de critici nu sunt asa bune , eu prefer sa am topul meu personal si sa nu fiu atat de influentat de critici. Pentru ca fiecare cu gusturile sale, si acestea nu se discuta. (nu in totalitate). 

Read More

Into The White

Cum e filmul, așa și titlul - pe lângă. „Into” presupune mișcare, or aici stau ăștia bine merci în căbănuță, nu prea îl au pe Amundsen în ei. Și ce să facă atunci? Ia să vedem... (Vă rog să aveți în vedere că filmul despre care se face vorbire aici a fost catalogat „dramă”. Printre altele). 

1940, de-a nemții și englezii pă ceru' Norvegiei. Pac, pac, cad trei hitleriști și doi slujitori ai coroanei și se întâlnesc la o cabană. Băieții lu' Adolf, în avantaj, cu câte un Luger la cingătoare. Ăștilalți, ca nesimțiții, cu mâinile goale. Dialog redat aproximativ: Cre' c-o să vă luăm prizonieri, dacă n-aveți nimic împotrivă.// Ba nu.// Ba da. Hai, că dăm și-un ceai. Da' spălați vasele.// Nu spălăm vasele. Ceaiul îi cu zahăr, lapte și brioșe proaspete? La care, nemții, în loc să le zică că sunteți și obraznici, mai dați-vă-n: mates, ne pare rău, Luftwafe-ul stă prost cu aprovizionarea. 

Politicosul dialog durează suficient cât să te apuce moțăiala, după care, pe același ton de roman cavaleresc, „taberele” încep a schimba, „în contradictoriu”, opinii despre orice. Ar trebui să fie haz maxim, dar nu știu cum, deși Rupert Grint face tot posibilul să câștige trofeul de „Măscăriciul anului”, nu ți se dă satisfacția asta. Se trece prin tot ce ar putea cuprinde un ciot de wiki pentru extratereștrii care nu țin morțiș să știe foarte multe despre ce părere aveau nemții și englezii unii despre alții: chestii gen „mâncători de cârnați” etc. 

Englezul șef îi spune subalternului (interpretat de Grint): „Băi, enervează-i, provoacă-i pe fritzi, să-și piardă încrederea în ei.” Excelentă strategie, cum de nu s-au gândit și prizonierii din lagărele japoneze la chestia asta?! Apoi, chipurile, se petrec răsturnări de situație (gen cine pune mâna pe Luger-e) și se păzesc unii pe alții când își fac nevoile în WC-ul din curte (și aici hazul e fentat crunt). 

Deci, mai conflict (mult mai conflict) e între două galerii de suporteri dintr-un pașnic orășel elvețian. În loc să aibă (vorba lui Pratchett) o relație de ură amestecată cu ură, în loc să bage o pace cartagineză din care să reiasă oroarea, ei se bat cu perne și apoi fraternizează molcom și deloc convingător. 

Povestea e după fapte reale. Nici măcar nu-mi dau seama dacă-i mișto sau nu, atât de insipid e scenariul. 

Să simți mușcătura frigului, să vezi spectrul foamei (cu halucinațiile alea faine), să te chinuie speranța, să privești poza cu logodnica până nu mai vezi bine, să dea cu ecou din vreun Jack London, ceva? Pffff... Nimic. Da' nimic. „Decât” cinci indivizi care se ceartă un pic isteric. Nu tu dramă, nu tu suspans, nu acțiune, nu emoție. Regizorul Petter Næss, care a făcut mișcătoareleElling și Mozart and the Whale, e de nerecunoscut aici.

sursa:timesnewroman.ro

Read More

Cele mai frumoase sali de opera din lume

Orice instrumentist solist , orchestra, balet sau cor doreste sa concerteze pe o astfel de sala. Si cu siguranta ca in CV-ul lui va da bine daca are in palmares un concert la una dintre cele mai frumoase opere din lume

1.Mihailovsky, Saint Petersburg-Rusia

2.La Fenice, Venetia -Italia

3.Teatro di San Porlo, Napoli-Italia

4.Scala din Milano- Italia

5.Opera Garnier, Paris -Franta

6. Metropolitan Opera House, New York-SUA

7. Amargosa Opera House-California 

8.War Memorial Opera, San Francisco- California 

9.Teatro Amazonas-Brazilia 

10. Royal Opera House, Londra-Marea Britanie 

Read More

Importanta muzicii

Muzica există în viața oamenilor încă de pe vremea când omenirea era organizată în triburi, și poate chiar și mai demult. Dacă ați văzut vreodata documentare cu triburi care încă mai există în prezent, și încă mai trăiesc aproape la fel ca strămoșii lor de acu sute-mii de ani, ați văzut probabil că obligatoriu fiecare trib avea câte un ritual sau un obicei care presupunea MUZICĂ.

Faptul că muzica este atât de răspândită printre oameni, faptul că muzica a persistat în viața oamenilor atât de mult, mă face să cred că muzica este o componentă de bază în viața noastră, ca oameni. Cum ar fi viața noastră fără niciun pic de muzică? (dar absolut deloc, nicăieri…). Este foarte greu și să-ți imaginezi lumea de azi, fără linii melodice, fără muzică, dar barem să pui în practică așa ceva. Este imposibil ca muzica să lipsească. Dacă ar dispărea toată muzica de pe toate formatele (electronice sau mai vechi), dacă ar dispărea toate instrumentele muzicale și orice lucru care ar putea crea muzică, muzica tot ar exista, tot ar supraviețui. Pentru că oamenii ar începe să cânte.

Abilitatea de a cânta (de a crea muzică) prin propriile corzi vocale, cât și abilitatea de a asculta și a aprecia muzica (prin propriile urechi), subliniază și mai mult cât de legată este muzica de ființa umană. Și nu mă refer aici doar la partea rațională a omului (care ascultă muzică, se relaxează, visează, meditează etc), ci și la partea biologică a lui. Organismul nostru reacționează pozitiv la muzică. Îi place. Cum anume exact îl afectează pe omul biologic muzica, este greu de zis. Eu cred însă că toată această dependență de muzică, este strâns legată de buna funcționare a părții biologice a fiecăruia dintre noi.

Faptul că suntem diferiți, atât rațional, cât și biologic, se reflectă în faptul că avem preferințe muzicale diferite. Un anumit tip de muzică de place mai mult, altul mai puțin, altul deloc. Aceste diferențe pleacă atât din partea rațională (educație în sens larg), cât și din partea biologică (corpurile noastre diferite – cu gene diferite – răspund diferit la tipurile de muzică existene în prezent).

Concluzie.  Muzica este o parte importantă a vieții umane. Atât partea rațională a omului, cât și partea biologică a omului sunt influențate (chiar dependente) de muzică.

sursa:ceicunoi.wordpress.com

Read More

Rolul muzicii - Ioan Barbu Iamandescu

„Adevărul”: Este adevărat că muzica ne poate face să simţim mai puţin durerea?

Ioan Bradu Iamandescu: Muzica joacă un rol mult mai important decât am putea crede. În Antichitate se mergea chiar până la folosirea flautului în dreptul zonei afectate de lumbago. Dincolo de asta, muzica şi-a dovedit posibilităţi terapeutice în plan psihologic şi somatic. De exemplu, efectul antalgic, de combatere a durerii, a fost evidenţiat într-un mod spectaculos la femeile care făceau chiuretaj uterin. Cele care au ascultat numai muzică au simţit mai puţin durerea decât cele care au luat calmante. Muzica se utilizează foarte mult în ginecologie, acum şi în chirurgie.

Aţi studiat efectele muzicii asupra organismului şi aţi scris un tratat de muzicoterapie în acest sens.

Am scris primul tratat de muzicoterapie receptivă, iar peste o săptămână-două va apărea o nouă ediţie a acestui tratat, care a fost îmbunătăţit prin contribuţia a nouă personalităţi din domeniul muzicoterapiei internaţionale. Aceste personalităţi m-au ajutat să lărgesc cadrul acestei abordări şi să încerc să introduc muzicoterapia la noi în ţară ca specialitate muzicală, lucru care este pe cale să se realizeze şi cu ajutorul cadrelor didactice de la Universitatea de Muzică din Bucureşti şi al mai multor psihologi. Numai că este un domeniu foarte pretenţios, care cere cel puţin trei ani de formare şi acum este o tatonare în această direcţie. Cartea despre care vă vorbesc se adresează în primul rând melomanilor.

Este eficientă orice melodie care ne place sau gusturile se discută?

Orice muzică este eficientă, în mod sigur, dar s-a dovedit că piesele din repertoriul clasic şi romantic activează cel mai mult creierul. Chiar dacă există aşa-numita muzică preferată (unul vrea romanţe, unul vrea rock), există tomografia cu emisie de pozitroni care arată cum muzica lui Mozart activează 99%-100% din scoarţa cerebrală. Şi, în general, muzica simfonică şi de cameră activează creierul în proporţie de 90%, spre deosebire de muzica uşoară sau tangoul, de exemplu, care activează creierul în proporţie de 50%. Mai mult, nicio muzică nu poate depăşi pragul pe care îl atinge muzica barocă, de exemplu, ale cărei unde sonore au frecvenţe care se înscriu în zona de activare optimă a activităţii cerebrale. Dacă ascultăm muzică barocă, neuronii capătă un ritm de activitate ciclică între 8 şi 12 cicli pe secundă, ceea ce se întâmplă numai în cazul geniilor! Numai că geniile îl au permanent, în vreme ce omul care ascultă muzică îl are doar cât ascultă muzica, dar este suficient, pentru că îmbunătăţeşte memoria.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              

Înseamnă că ar trebui să ascultăm muzică în timp ce învăţăm?

Da, muzică în stil baroc în special, adică Bach, Telemann, Handel. O doctorandă a mea, psihologul Liliana Neagu, a dovedit că persoanele care învaţă folosind acest fundal sonor obţin performanţe cu 40% mai mari la testele de memorie. Poate că mai târziu se va putea ca în sălile de clasă să se pună muzică în surdină ca fundal sonor, care să nu distragă atenţia, dar care să favorizeze memoria.

În afară de stimularea memoriei, ce alte efecte mai are muzica? Şi ce tipuri de muzică clasică sunt cele mai indicate?

Muzica barocă are efecte foarte bune, slavă Domnului, şi pentru relaxare, şi pentru terapie, dar aici, sigur, îi putem include şi pe Mozart, pe Beethoven, pe Wagner. De asemenea, efectul antalgic este mare şi la muzica preferată. În studiile mele, am pus muzica pe care a vrut-o fiecare, chiar şi muzică populară gen „Uhăi, bade”. Şi aceasta a avut efect antalgic. Dar am pus şi muzică clasică şi aceasta a avut mai mult succes! Ştiu acest lucru pentru că am avut un aparat care te ciupea şi provoca durere, iar intensitatea senzaţiei era înregistrată, aparatul spunea cât te doare. Eu vă pot spune că am avut Zona Zoster, cu dureri mari localizate la ureche, am crezut că am otită. Am ascultat la căşti „Amurgul zeilor” de Wagner – şase ore, de la ora două la opt dimineaţa. Mă mai durea foarte puţin când am ajuns la medicul ORL-ist.

În altă ordine de idei, o cercetare recentă a colectivului nostru a demonstrat o scădere considerabilă a glicemiei pe fondul audiţiei muzicii clasice. Toate aceste cercetări nu au alt rol decât să convingă marele public, dar şi lumea medicală, de valoarea muzicoterapiei şi să pregătească atmosfera în ţara noastră pentru introducerea muzicoterapiei ca specialitate complexă, pe care trebuie să o practice fie un muzicolog cu pregătire de psihologie, fie un psiholog cu educaţie medicală, fie un medic care să aibă o cultură muzicală deosebită şi noţiuni de psihologie.

Se spune că plantele cresc mai bine, că văcuţele dau mai mult lapte pe muzică de Mozart. Este adevărat?

Da. Şi nu numai Mozart, muzică clasică, muzică armonioasă. Pe de altă parte, ascultând un discurs al lui Hitler, plantele s-au chircit, s-au ofilit.

Read More

Kevin Mac Leod-peisaje

Kevin MacLeod este un photograf in varsta de 24 de ami din California care s-a specializat pe fotografierea peisajelor. Camera pe care o foloseste la realizarea fotografiilor este un Nikon D800E. 

Read More

Nate Kay- paunii si penele lor multicolore

Nate Kay este autorul unor fotografii fascinante surprinzand paunii si penajele lor superbe. Aceste fotografii sunt publicate pe Blogul fotografilor.

Read More

Citiți cărți!

Un eseu anonim găsit pe net... Îmi pare rău că nu se semnează autorul dar rămân cu ideea  că poate la un moment dat va citi acest articol și îl va revendica... Lectură plăcută.

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu.

Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copiii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii! ! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat !!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?"

Read More

John Kennedy Toole- Conjuratia Imbecililor

Nu auzisem pana acuma vreo saptamana de John Kennedy Toole. In timp ce faceam o mica ordine la niste carti mai vechi de pe raftul meu, am dat de cartea aceasta. Necitind-o pana acuma si nestiind ca o detin, deoarece a fost achizitionata in 2001 si eu atuncea inca eram puradel am luat-o s-o citesc deoarece m-a atras acest titlu mai deosebit fata de alte titluri  de carti.
In aceasta carte, a marelui Toole, un grasan mustacios Ignatius J.Relly care era un tip inteligent si cultivat dar inacelasi timp si un pic cam nebun ne starneste rasete inca de la primele pagini. Actiunea se petrece prin anii '60 in orasul american New Orelans, cand Ignatius avea varsta de 30 de ani si inca nu-si gasise un loc de munca dar mama lui il impingea spre castigarea banului. Acest personaj care are o viziunea foarte stupida, destramata si ruinata  asupra lumii trece prin mai multe aventuri cu mai multe personaje dubioase. Cele mai importante aventuri le are cu cei de la Levy Pents, cea mai mare companie producatoare de blugi si mai are aventuri cu firma aceea amarata de distribuirea hotdogi-lor. Barbatul, desi e la o varsta matura are un comportament foarte ciudat cu mama lui si ulterior cu cei de la Levy Pants. Autorul urmareste foarte bine evolutia personajului si evident ironizeaza la greu societatea orasului New Orlens si mediile prin care ajunge Ignatius. Finalul naratiunii este chiar unul neasteptat.
Si daca nu stiati, aceasta carte a avut un succes enorm dupa moartea autorului (s-a sinucis la 30 de ani deoarece avea probleme cu bautura si era deprimat.). Acest autor practic si-a scris povestea vietii lui, si culmea plina de umor si satira la adresa societatii . Aceasta carte a luat premiul Pulitzer (1981) , premiu acordat celui mai bun jurnalist. A fost singurul premiu din istoria care s-a dat post mortum. In concluzie, aceasta carte este o capodopera internationala a literaturii universale. Poate peste inca 50 de ani va mai aparea un Toole care sa publice o astfel de carte fantastica si cu un umor atat de deosebit.

Read More